Scurt istoric al parohiei

Era o dorință veche a locuitorilor din Elisabetin, ca și în cartierul lor să se înalțe o biserică Romano-Catolică. Astfel, în 1899 a luat ființă un “comitet de construire” al bisericii, la conducerea căruia s-au perindat mai mulți credincioși. Îi amintim doar pe cei dintâi: primul a fost avocatul Szulö Ernö; al doilea a fost grădinarul Mühle Vilmos, care a donat din grădina proprie parcela pe care este construită biserica; al treilea președinte a fost directorul de școală Wittenberger József, sub a cărui președinție s-a înfăptuit construirea bisericii.
Biserica este construită în stil neogotic după planurile arhitectului Karl Salkovics. Centrul bisericii îl reprezintă altarul principal, o operă în stil gotic, avându-l în mijloc pe Isus în mărime naturală, cu brațele deschise chemându-ne la el. Zi și noapte, cu o iubire nețărmurită, Inima lui Isus bate în tabernacol pentru noi toți.
Episcopul Dessewffy a donat sub formă de testament suma de 50.000 coroane acelei biserici ce se va construi în cartierul Elisabetin, cu condiția ca pastorația sufletească să fie încredințată Societății Divinului Salvator.
La 12 iunie 1912, deci în luna dedicată Inimii Preasfinte a lui Isus, se încep lucrările de construire ale bisericii, care au stagnat în timpul primului război mondial.
În primăvara lui 1919 se demarează din nou lucrările de construcție.
La data de 15 august 1919, ziua sărbătoririi Adormirii Maicii Domnului este ziua sfințirii bisericii.
Episcopul dr. Glattfelder Gyula a binecuvântat biserica și a ridicat-o la rangul de biserică parohială.
La data de 15 septembrie 1919, biserica este ridicată la rangul de parohie independentă, iar conducerea parohiei a fost încredințată parohului P. Kerl Norbert, având ca ajutor doi preoți: P. Cieslik Kolumbán și P. Raschke Vencel.
Din primul an a funcționat un cor al bisericii, care a fost fondat de V. Vencel, apoi a fost preluat de dirijorul și cantorul Wittman Pál.
La 1 ianuarie 1929, apare primul „Buletin parohial”, editat sub o formă diferită de cea de astăzi, dar având același scop: de a informa credincioșii despre activitățile și evenimentele din viața parohiei. În primul număr al acestui buletin, parohul de atunci al bisericii, P. Kerl Norbert SDS scria: “…parohia este o familie, indiferent de ocupație, etnie, cultură. Acest buletin va informa această familie despre ceea ce se întâmplă în parohie, ne va conduce spre credința noastră, spre exerciții practice pentru viața credincioșilor. Precum scrie în Faptele Apostolilor: “Iar mulțimea credincioșilor avea o inimă, un suflet…!”
De la bun început dorința credincioșilor a fost ca să-l preamărească pe Dumnezeu în sunet de orgă. După mai mulți ani de strângeri de fonduri din donații și prin drămuirea banilor pe care-i aveau, credincioșii au reușit să comande o orgă. Această capodoperă a fost construită în Germania, de către E. F. Walcker din Ludwigsburg, un constructor de orgi cu renume în toată lumea. Montarea și acordarea orgii aparține firmei timișorene de orgi Wegenstein. La data de 14.09.1941, în ultima sa Liturghie, P. Norbert a sfințit orga.